Iata ceva foarte bine punctat care vine sa explice oarecum starea me de neintelegere si turmentare din postul Irecuperabila:
Un barbat indragostit scrie scrisori. Te suna in miez de noapte fara a sti ce sa-ti spuna. Te trezesti cu el la usa cand nici nu te astepti. Iti face surprize. Se balbaie. Se fastaceste. Sare dupa tine in trenul pus deja in miscare, chiar daca tocmai isi luase ramas bun. Iti canta, chiar daca e afon. Iti recita, chiar daca nu e romantic. E irational si se comporta altfel decat o face in fata prietenilor, a rudelor, a cunoscutilor. Nu e fals, e foarte...el insusi, asa cum nu multa lume il cunoaste.
O femeie indragostita se tine de capul barbatului. Nu se satura sa-i vorbeasca, sa-l priveasca, sa-l simta langa ea. O femeie indragostita zice "nu" si face "da". Are asteptari si reproseaza. Daruieste si asteapta comunicare, confirmari repetate, gesturi tandre. Isi depaseste propriile limite si uita de orgoliu, ego sau orice altceva; centrul universului ei e EL. O femeie indragostita viseaza si face planuri, care marturisite l-ar speria pe el, simtindu-si independenta periclitata si viata minutios impaturita in sertarase din care neaparat fac parte o casa, o gradina, copii, vacante, romantism...
O femeie indragostita viseaza. Un barbat indragostit vrea si face.
DE CE SA RANIM CAND PUTEM SA NU?
DE CE SA FIM INSENSIBILI SI SA NU PREVENIM STARI DE PANICA CAND PUTEM SA O FACEM?
este atat de simplu sa fim atenti...dar este si mai simplu sa fim INCAPATANATI
"Mama Anca", da? Mrrrrrrr! Ce-i drept copiii de azi fac copii, dar nici la 7 ani, bre:P
ReplyDeletede ce sa ranim cand putem sa nu? cred ca de frica, sau de frica de a da inapoi mai mult decat primim de la partener ... de ce sa fim insensibili si sa nu prevenim stari de panica atunci cand putem sa o facem? parerea mea este ca panica apare atunci cei care actioneaza nu sunt siguri pe actiunile pe care le intreprind si din lipsa curajului de asumare si de raspundere, recurg la insensibilitate pentru a se proteja pe ei inshihi ....
ReplyDeleteCosmin
Cata dreptate la descrierea fiintelor indragostite....
ReplyDelete@ Cosmin
ReplyDeleteNu stiu ce sa zic....dar...uite cum gandesc si cum sunt eu: eu nu fac lucruri cu care sa-l deranjez pe cel de langa mine( si aici ma refer la chestii de genul : iesiri separate, ganduri separate,nu ma ascund, nu am secrete pt ca eu in momentul cand tin la cineva gandesc la plural si sunt 'atenta' la cum ma comport)
eu dau cat se poate sa dau, nu ma uit niciodata la cat dau, dar intr-adevar nu primesc pe cat dau, dar asta nu ma face sa-mi fie frica...si eu sunt panicata cand nu primesc nu cand dau....si chiar nu-mi sta in fire sa fiu insensibila...
Chiar nu stiu ce sa zic....probabil sunt eu atat de diferita incat sunt prea sensibila si prea 'atenta' la cum ma port, dar faza e ca nici macar atenta nu sunt, eu nu ma gandesc prea mult daca ce fac deranjeaza eu pur si simplu nu fac, ciudat nu?
Si cel mai des primesc replica : nu toti oamenii sunt ca tine, da foarte adevarat, dar cand tii la cineva ori face tot ori nu faci nimic, jumatile de masura zic eu sunt persoanele slabe si incapabile sa-si recunoasca propriile sentimente
Mda si cam de ce in majoritatea cazurilor ne indragostim de cine nu trebuie ?????
ReplyDeleteDar cel mai rau si mai rau e atunci cand se confunda cu desavarsire incapatanarea a.k.a. prostia (lol) cu perserverenta ! One day...one day!
Anne